Codul bunelor maniere

De la nastere pina la moarte viata isi urmeaza cursul cu multe bucurii si dureri : nasterea , botezul , logodna , casatoria , boala , moartea. Fiecare dintre aceste evenimente importante pentru viata nostra se repercuteaza si in viata sociala si , deci , in codul bunelor maniere.

NASTERE , BOTEZ , NASIE

Anunturile de nastere prin presa nu mai sunt la moda , dar in schimb iti anunti rudele , prietenii , cunostintele prin telefon. Pentru botez se vor trimite invitatii scrise , sugestive , dintre cele mai fanteziste , cum ar fi o fotografie a leaganului copilului , sau coltul cu jucarii sau orice altceva , iar dedesupt citeva cuvinte ce vor preciza data si locul invitatiei.

Cu riscul de a ne repeta vom insista asupra alegerii nasilor. Ei pot fi aceiasi cu ai parintilor sau pot fi altii.

Pe cine trebuie sa desemnam ca nas si nasa ? Niciodata pe bunici , caci nasia nu se limiteaza la botezci , in ideea bisericii , nasia trebuie sa constituie o rudenie in vederea inlocuirii parintilor , in eventualitatea unui deces , nasii vor fi parintii copilului. Dar chiar daca parintii copilului traiesc ei vor fi " parintii lui spirituali " toata viata. Pentru acelasi motiv sa vor evita membrii de rudenie prea in virsta. Persoanele cele mai apte sa-si asume aceasta sarcina vor fi cautate printre prietenii si cunostintele vechi si se vor evita in masura posibilului, persoanele necasatorite. Nasia este o onoare pentru nasi ca si pentru copil. De aceea este nepotrivit sa alegi ca nas o persoana a carei situatie materiala sau sociala este mult mai buna decit cea a familiei copilului , pentru ca nasia nu trebuie sa devina o afacere.

La sfirsitul ceremoniei are loc de obicei o mica petrecere in cursul careia se ofera cadouri de botez. In mod traditional nasul ofera un cec , o moneda de aur sau prima piesa dintr-un serviciu de masa care va fi completat in fiecare an. Ceilalti participanti vor aduce flori sau cadouri destinate atit copilului cit si mamei. Daca se ofera traditionalele bomboane de ciocolalta ele sint intotdeauna aduse de nas.

Preotul face parte dintre invitati si este musafirul de onoare cind imprejurarile o permit. Binienteles ca nu este mereu posibil in parohiile orasenesti cind duminica sunt mai multe botezuri. Petrecerea de botez este intima , nu cere o tinuta speciala si nu se prelungeste prea mult. Obiceiul cere preotului , nasului si membrilor familiei sa rosteasca un toast in sanatatea mamei si a copilului. La acest toast se asociaza intreaga adunare. In mod obisnuit , in cursul intregii vieti , nasul si finul se tutuiesc.

LOGODNA SI CASATORIA

CEREREA IN CASATORIE

Parintii tinarului sunt cei care fac o vizita in acest scop parintilor fetei. Cererea se adreseaza tatlui si doar in lipsa acestuia mamei. Raspunsul se poate da imediat , caz in care se cheama si domnisoara pentru a fi felicitata de toti cei de fata , sau poate fi aminat , dar nu prea mult.

La aceasta vizita parintii tinarului se imbraca foarte frumos si aleg un buchet de flori deosebite. Tinerii nu ar trebui sa fie de fata pentru ca se discuta probleme legate de situatia materiala : unde vor locui , ce zestre se ofera fetei , ce posibilitati materiale are tinarul si cum se va desfasura ceremonia. In zilele noastre aceasta interdictie nu mai este respectata si tinerii pot fi fata.

Tinarul, care se considera abia acum acceptat , are voie sa vina zilnic in casa viitorilor socri si sa fie oprit la masa ca un viitor membru al familiei. Tot din acest moment el va trimite fetei zilnic cite un buchet de flori albe pina in ziua casatoriei !

LOGODNA

Se anunta logodna si evenimentul se va sarbatori intr-un cadru intim , invitind numai rudele apropiate. Petrecerea are loc la parintii logodnicului.

Logodnicul va oferi fetei un inel ce se cheama inel de logodna , pe care aceasta il va pastra pe degetul inelar la mina stinga , pina in ziua cununiei cind il va muta pe dreapta iar pe mina stinga va primi veriga de cununie in timpul slujbei.

Alegerea nasilor este deosebit de importanta si foarte controversata in toate familiile , deoarece exista diferite criterii de alegere a lor : de rang , de stare materiala , de bunavointa. Ar trebui sa existe un singur criteriu legat de faptul ca ei vor deveni parintii spirituali ai tinerilor. Alegerea se face de catre tinara pereche dupa o gindire serioasa , oprindu-se asupra perechii pe care o iubesc si o respecta cel mai mult. Tot ei le vor boteza copiii. Daca acestia nu au posibilitati materiale , cheltuielile pe care ar trebui sa le faca vor fi preluate de catre parinti sau chiar de catre tineri pentru ca valoarea morala este mult mai pretioasa decit cea materiala. Nasii le vor da sfaturi intelepte , ii vor ajuta in momentele de cumpana care intervin in orice casnicie si vor lua parte la bucuriile si necazurile lor , ca niste adevarati parinti. Nasii nu sunt cum se intelege gresit niste persoane cu functii importante , la care mergem cu plocoane iar ei sunt obligati sa ne asigure niste posturi ... caldute.

TRUSOUL

Trusoul se da logodnicei de catre parintii acesteia , si consta din lenjerie (camasi , plapumi , perne ) , rochii , jachete , blanuri si obiecte de gospodarie.

CUNUNIA CIVILA

Ar trebui sa stim ca la primarie se duc doar tinerii si parintii lor. Nu se fac invitatii speciale iar rudele si prietenii pot veni doar daca doresc.

Tinuta este elegante , sobra , de oras , deoarece casatoria civila are loc dimineata. Mireasa si doamnele nu vor purta nici rochii de lame stralucitoare , si nici strasuri. Mirele si domnii vor purta costume elegante dar in nici un caz frac sau smoking. Este o ceremonie simpla iar importanta care i s-a acordat in ultimii ani nu este tocmai potrivita. Fastul si toaletele elegante vor fi arborate in cadrul cununiei religioase si la masa festiva care se organizeaza fie in casa fie le restaurant.

Cheltuielile vor fi suportate dupa o intelegere prealabila de catre parintii fetei , parintii baiatului , nasi sau impartite , in functie de posibilitatile lor materiale. Nu exista o regula fixa in acest domeniu , ci important este ca sa nu se nasca ulterior discutii neplacute ce pot genera conflicte nedorite care umbresc acest moment atit de important din viata oamenilor. Ca sa evitam aceste situatii este necesar doar sa ne organizam foarte bine , sa ne respectam promisiunile si sa acceptam hotaririle pe care le ia in acest caz o singura persoana , priceputa , in care vom avea toata increderea. Se obisnuieste sa se dea tinerilor cadou sume de bani. Cum toate discutiile pleaca de la bani se va hotari in prealabil ce se va face cu ei. Situatiile sunt multiple si neprevazute in functie de educatia si posibilitatile materiale ale fiecarei familiei. Se poate expedia tinerilor casatoriti un mandat postal. Se poate de mirelui intr-un moment potrivit un plic cu bani si cu o carte de vizita din partea invitatului. Se va alege in orice caz o formula eleganta si nu se va ajunge in nici un caz la" licitatia " in gura mare a sumelor date. Este un obicei nou si foarte urit , de fapt ca si garoafele si miresucile lipite pe capota masinii ... Tot de prost gust mi se pare" furatul miresii " si marturisesc ca formula stereotipa " casa de piatra imi este profund dezagreabila

CUNUNIA RELIGIOASA

Daca la primarie casatoria se oficiaza intr-un cadrumai modest , cununia religioasa va benificia de o pregatire speciala. Ar trebui ca doar tinerii sa hotarasca modul in care se unesc in fata Domnului. S-ar putea ca ei sa doreasca o mica ceremonie la un schit pe virf de munte si sa aiba ca invitati doar pasarile cerului. Sa nu-i impiedicam deoarece aceasta zi este a lor si nu a ambitiilor parintilor , ce doresc sa-si vada copii la cea mai eleganta biserica din oras.

Dar daca toti hotarasc ca evenimentul sa fie oficiat la biserica , ceremonia se va pregati cu grija , din vreme :

--cu 6 - 8 luni inainte - se alege biserica , se discuta cu preotul si se fixeaza data ceremoniei , se alege restaurantul , se fac rezervari , se hotaraste meniul:

- se discuta cheltuielile cu toti cei implicati si se stabileste un buget ferm

- se schiteaza lista invitatilor

- cu 2 - 4 luni inainte - se aleg si se comanda invitatiile , de obicei de catre parintii fetei. Cautati o solutie simpla si eleganta pentru forma invitatiilor apelind la o cunostinta care va poate ajuta : un arhitect , un artist, un designer. Veti evita astfel cele doua turturele pe o crenguta , care trebuie sa recunoastem sunt de foarte prost gust. Va oferim alaturat un model.

- se alege locul unde tinerii casatoriti vor petrece luna ( saptamina ) de miere , se fac rezervarile. Obligatia cumpararii biletelor revine mirelui.

- se decide cine se ocupa de muzica , se retin ore la fotograf si se vorbeste la florarie

- se pregatesc toaletele ce vor fi purtate la biserica de catre parinti , nasi si chiar ale domnisoarelor de onoare astfel incit intreg ansamblul sa fie armonizat coloristic. Reamintim ca in afara de mireasa nimeni nu va fi imbracat in alb.

- o luna - doua inainte - se expediaza invitatiile care trebuie sa ajunga la destinatie cu cel putin 4 saptamini inainte de nunta. Este obligatoriu ca cel care o primeste sa raspunda invitatiei , sa multumeasca si sa precizeze daca poate veni sau nu.

- se cumpara si graveaza verighetele. Ele vor fi pastrate de catre mire pina in ziua nuntii.

IN ZIUA NUNTII

Casatoria religioasa poate avea loc in aceeasi zi cu cea civila , dar este foarte obositor. Pe vremuri cermonia la biserica se oficia dupa orele 17.00. Astazi ceremonia are loc si la prinz. Se poate merge imediat la restaurant sau invitatii pot pleca acasa si se vor reintilni seara ; in acest caz se pot schimba toaletele.

Se pleaca de la parintii fetei , unde nasii au adus buchetul alb de flori si luminarile impodobite. Atit rudele cit si prietenii vor avea grija sa ajunga la timp , pentru ca cei doi tinerii trebuie sa soseasca ultimii. In biserica se va intra intr-o anumita ordine ; aveti grija sa-l intrebati pe preot in ce consta ritualul. Facem aceasta recomandare deoarece nu exdista reguli fixe , ci ele depind de obiceiul locului.

Dupa oficierea cermoniei , mirii ramin pe loc pentru a primi felicitarile , intii ale parintilor , apoi ale rudelor apropiate si in sfirsit ale prietenilor si chiar ale celor necunoscuti aflati intimplator acolo. Din biserica mirii ies primii.

In locul unde se desfasoara petrecerea , mirii ocupa locul de onoare. In dreapta mirelui sta nasa , tatal baiatului si mama fetei. In stinga miresei sta nasul , mama baiatului si tatal fetei. Este posibila si o alta ordine : mirele , nasa , tatal si mama baiatului - in dreapta , iar in stinga mireasa , nasul , mama si tatal fetei. Numai aceste opt persoane au voie sa stea in capul mesei ( se va pune o masa speciala cu fata spre invitati ). La putina vreme dupa inceperea mesei , se toasteaza in sanatatea mirilor. Parintii acestora raspund si multumesc.

Deschiderea " balului " o fac tinerii castoriti. Dupa aceea mirele va invita la dans in ordine pe : mama fetei , pe nasa si pe mama lui iar mireasa va dansa cu socrul , cu tatal ei si cu nasul. Se intelege ca ceilalti invitati se pot alatura si ei celor de mai sus.

Acesta este un model clasic traditional dar exista multiple variante de petrecere a timpului dupa ceremonial. Importanta ramine oficierea slujbei religioase.

BOALA SI MOARTEA

Ingrijirile date bolnavilor cer multa tarie morala. Chiar daca noi insine n-am fost niciodata bolnavi ar trebui sa intelegem cita atentie , cit calm si cita liniste sunt necesare pentru a ingriji un om bolnav. Prima datorie care revine persoanelor de linga bolnavi este sa le ridice moralul si sa le alunge gindurile negre. Cind facem o vizita unui bolnav aceasta trebuie sa fie foarte scurta. Daca starea pacientului o permite , vom aduce citeva flori al caror parfum sa nu fie prea puternic , bomboane , ciocolate sau poate o carte cu conditia ca aceasta sa fie imteresanta si usor de citit. La capatiiul unui bolnav ne vom stapini , nu vom fi nerabdatori si ne vom abtine de la orice discutie in legatura cu gravitatea bolii sau a nepriceperii doctorilor. Vom fi linistiti , calmi si surizatori.

Cea mai eficienta dovada de simpatie este sa ne oferim a reszolva pe cit posibil problemele profesionale sau personale ale celui imobilizat pe patul spitalului. Este foarte important sa nu devenim nerebdatori cind bolnavul ne vorbeste despre boala lui , despre suferintele lui , ci sa intelegem ca in aceste momente doar asta il preocupa.

Vizitele la femeile care au nascut trebuie sa fie foarte scurte si ele si sunt rezervate sotului , parintilor sau prietenilor foarte apropiati. Se pot aduce flori , carti , fructe si , daca relatiile sunt mai strinse , un obiect de imbracaminte destinat noului-nascut.

Cind cineva moare , familia trebuie sa transmita aceasta veste tuturor celor care l-au cunoscut. In cursul acestor zile prietenii cu adevarat bine crescuti vor gasi ocazia sa-si manifeste simpatia facind nenumarate si discrete servicii care vor scuti familia indurerata de multe neplaceri. Parintii si prietenii apropiati ai defunctului vor fi anuntati personal , prin telefon sau li se va telegrafia. Celelalte persoane vor fi anuntate prin faire-part sau anunturi in presa. Cum acestea din urma , cad sub ochii multor persoane va trebui sa ne ferim de anunturi de prost gust. Oricit de mare ar fi simpatia pe care ne-a inspirat-o defunctul , nu ne vom putea abtine sa suridem daca familia a crezut de cuviinta sa adauge " de ce asa de devreme ? " cind defunctul are 92 de ani ! Durerea cea mai adinca nu ne autorizeaza sa ne lasam dominati de sentimentele care ne conduc la asemenea gafe. Anuntul de deces va mentiona numele celor apropiati , iar in familiile cele mai traditionaliste numai cele ale tatalui si fratelui mai mare. Ordinea obisnuita este urmatoarea : sotul , copiii , parintii , fratii , surorile si rudele prin alianta. Sunt de asemenea idicate data si locul inmormintarii sau al incinerarii. Daca aceasta indicatie lipseste inseamna ca inmormintarea a avut deja loc in cea mai stricta intimitate. In intervalul care separa decesul de inmormintare rudele si prietenii apropiati pot face vizite familiei. Conversatia va fi totdeauna foarte scurta si se va limita la condoleante si la oferta unor eventuale servicii. Nu vom vorbi nici despre suferintele nici despre sfirsitul defunctului. O stringere de mina este adesea mai expresiva decit lungi discursuri. Asemenea vizite nu se fac in haine de doliu ci intr-o tinuta sobra si neutra. Cind am primit un faire-part sau cind am aflat vestea prin presa trimitem citeva cuvinte de condoleante pe o carte de doliu sau de vizita. Nu se telefoneaza si nici nu se trimit condoleante scrise la masina. Patru cincimi din oamenii care se cred bine educeti ignora inca faptul ca nu se trimit asemenea condoleante pe o hirtie marginita de negru care este rezervata doar familiei indoliate.

Faire-part-ul serveste in acelasi timp de invitatie la funeralii. Daca se precizeaza ca aceste vor avea loc in stricta intimitate , vor participa numai rudele si prietenii foarte apropiati. Celelalte cunostinte se vor margini sa scrie o scrisoare de condoleante.

Florile si coroanele se trimit inaintea ceremoniei sau se duc personal la cimitir. La capela sau la cimitir se prezinta condoleante sub forma unei stringeri de miini mai degraba decit sub forma de cuvinte. Tinuta este intotdeauna de culoare inchisa , daca e posibil , neagra. In majoritatea cazurilor nu se discuta mai ales pe alte teme si este mai bine asa , caci tacerea este atitudinea care convine cel mai bine aceluia care a pierdut o fiinta foarte scumpa. Se raspunde personal sau , cel putin , se trimite un anunt imprimat tuturor persoanelor care au luat parte la doliu prin vizite sau au trimis flori. Pentru cele care au asistat la funeralii , o multumire colectiva in presa este suficienta. Nu se mai atribuie doliului vestimentar aceeasi importanta ca altadata , dar trebuie ca intreaga atitudine a familiei lovite sa manifeste un doliu real prin tinuta. Char daca nu purtam doliu total vom evita hainele colorate imediat dupa funeralii. Sotul , copiii si parintii vor ramine in negru aproximativ trei luni. Tinuta feminina - haine negre , inclusiv ciorapii , palton normal dar cu o banderola neagra. Hainele masculine -inchise , cu cravata neagra si o panglica de doliu la haina sau la palton. Alte trei luni se poarta un semi doliu : hainele feminine normale , fara exces de culoare , hainele masculine normale , cravata normala dar panglica de doliu la haina si palton. In provincie , la tara mai ales , intervalele sunt mult mai lungi. Doliu 6 - 12 luni , semidoliu 3 pina la 6 luni. In perioada de doliu nu se fac nunti , botezuri , nu se dau petreceri si nu se iese seara in oras daca nu e strict necesar.

Deci incheiem acest manual in fata unui mormint. Aceasta carte s-a straduit sa indice conduita necesara de-a lungul tuturor imprejurarilor existentei , dar arta de a trai frumos include si o mare doza de inefabil. Este momentul in care meditam asupra scurtei noastre treceri , restul nu e decit tacere.